Book: Moș Goriot
This is a part of the list of read books which I maintain. See all of them. You can only find here a blob of notes from the book itself and some thoghts on them. More often than not the actual book is more useful than what you can see here.
Title: Moș Goriot Author: Honoré de Balzac
Virtutea, dragul meu student, nu se împarte, ori este, ori nu este
Nimic mai frumos pe lume decât să-ți contempli viața și s-o găsești curată ca un crin
îl împiedică să se mire prostește
Bineînțeles, nu există fericire deplină aici pe pământ
Oricât de grosolană ar fi o făptură, de îndată ce vădește o dragoste adevărate și puternică, ea răspândește un anume fluid care schimbă expresia feței, însuflețește gesturile, colorează vocea.
Pe legea mea, îți zise Eugene în timp ce se culca, cred că voi fi cinstit întreaga-mi viață. E o bucurie să urmezi îndemnurile conștiinței
Ori te suighiunești de bunăvoie într-o mansardă virtuoasă și te însoțești acolo cu munca, ori ia altă cale
Consider acțiunile drept mijloace și nu văd decât țelul
Ei bine, pentru mine, care cunosc temeinic viața, nu există decât un singur simțământ adevărat: prietenia de la bărbat la bărbat
Asta-i bună! Corsetul cel mare, doamnă, după o asemenea cină? rosti Sylvie
Obișnuita nepăsare a acestei lumi egoiste, care, a doua zi, trebuia să găsească în întâmplările zilnice din Paris o altă pradă de sfâșiat, învinse iarăți
Protestez! Dacă părinții sunt călcați în picioare, patria piere. Știu lucru că piere. Societatea, lumea, se întemeiază pe paternitate, totul se năruie atunci când copiii înceteaza să-și mai iubească părinții.
Niciodată n-au știu să ghicească ceva din necazurile mele, din suferințele mele, din nevoile mele, așa că nu-mi vor ghici nici moartea
Lumea e rea, mi-am dat seama eu de asta! Mă purtau la teatru cu trăsura, la seratele lor ședeam când aveam chef
Vezi tu, sentimentele de familie sunt cele mai trainice
Vedeam prea bine că e prefăcătorie curată. Nu mă simțeam eu așa în voie la ele, cum mă simt la masa noastră de jos
Ultimul suspin al moșneagului, nici vorbă, fusese un suspin de bucurie. Suspinul acesta era expresia întregii sale vieți, bătrânul se mai înșela o dată
Amândouă au inimi de piatră. Le-am iubit eu destul ca să mă mai iubească și ele. Un tată trebuie să fie întotdeauna bogat, să-ți țină în frâu copiii ca pe un cal nărăvaș.
Cel puțin, cândun nefericit este iubit, el e sigur atunci că-i iubit din inimă.
Lumea îi apărea ca un ocean de noroi în care omul se scufundă până în gât, de îndată ce își lasă în el vârful piciorului
Eugene voia să se înșale pe sine însuși, era gata să-și sacrifice conștiința de dragul amantei sale.
Tu îi aduci pe lume, iar ei te alungă din ea!
Pe bani cumperi orice, chiar și fiice.
Știut lucru, dacă îi stingheream câteodată, îmi răscumpăram totuși cusururile.
Doar mi-am ispășit păcatul de a le fi iubit prea mult. Ele s-au răzbunat cu vârf și îndesat pentru dragostea mea, mi-au sfârtecat trupul ca niște călăi
Unul dintre marile privilegii ale slăvitului oraș Paris este că aici poți să te naști, să viețuiești și să mori fără să te bage cineva în seamă
Întotdeauna trebuie să știi a te face prețuit. Copiii lor mă vor răzbuna
Să-ți fie sete într-una și să nu bei niciodată -- uite cum am trăit eu în ultimii zece ani
Cât timp Bianchon și Rastigna rămaseră la masă, se simțiră împietriți de simțământul ticăloșeniei, căci zăngăneau cuțitele și furculițele, izbucneau hohote de râs în toiul flecărelii, se vădea lăcomia și nepăsarea pe fețele mesenilor
Era moartea omului sărac, lipsită de fast, de însoțitori, de prieteni, de rude
Îi scoase capacul și puse cu pioșenie pe pieptul bătrânului această icoană de pe timpurile când Delphine și Anastasie erau tinere, fecioare și neprihănite, și nu judecau, cum spusese el în strigătele lui de agonie
După ce aruncară câteva lopeți de pământ peste sicriu ca să-l acopere, groparii se opriră, și unul dintre ei, adresându-se lui Rastignac, îi ceru bacșișul. Eugene scotoci în buzunar, dar nu găsi nimic și fu nevoit să împrumute un franc de la Cristophe. Faptul acesta, atât de neînsemnat în sine, îi provocă lui Rastignac o tristețe fără margini
Cine ar putea hotărî ce este mai groznic să privești: inimi sterpe sau cranii golite?
însă datornicii mai degrabă ar fi murit decât să nu-i întoarcă banii, având în vedere că, în ciuda aerului său de om cumsecade, îți inspira teamă printr-o anume privire pătrunzătoare și plină de hotărâre
Din ziua aceea, doamna Vauquer, născută de Conflans, care avea pe atunci patruzeci și opt de ani împliniți și nu recunoștea decât treizeci și nouă, începu să își facă planuri
însă doamna Vauquer nu-i prea avea la inimă și nu-i lua decât atunci când nu găsea nimic mai bun: mâncau multă pâine
și își pregătesc un destin frumos, cântărind de pe acum efectul studiilor și potrivindu-le dinainte cu viitoarele schimbări ale societății, ca să culeagă primii roadele
Aceste daruri îi aminteau de evenimentele solemne din viața lui de familie.
De-ar fi fost fericită, ar fi fost încântătoare
Cu toate că pusese cumsecădenia sa aparentă, bunăvoința neschimbată și voioșia drept stavilă între sine și ceilalți, deseori lăsa să i se întrezărească tăria cumplită de caracter
Aidoma unor soți bătrâni, nu mai aveau ce să își spună, nu mai rămâneau între ei decât legăturile unei vieți mecanice, mișcarea unui angrenaj neuns
Poate că stă în firea omului de a-l face să îndure totul pe cel care suferă totul din umilință adevărată, din slăbiciune sau din nepăsare
Urmând logica oamenilor fără minte, guralivi cu toții, căci nu au de spus decât nimicuri, cei care nu vorbesc despre afacerile lor e sigur că se îndeletnicesc cu treburi urâte
Dacă a început prin a admira trăsurile defilând pe Champs-Elysees într-o zi frumoasă însorită, ajunge curând să le râvnească
Iluziile lui din copilărie, ideile provinciale dispăruseră
Așa cum le stă bine sufletelor mari, vru să u fie îndatorat decât propriilor sale merite
Pe bună dreptate se zice că nu există nimic mai frumos decât o fregată cu pânzele sus, un cal în galop și o femeie ce dansează.
Clienții pensiunii, interni și externi, soseau unii după alții, se salutau și-și spuneau nimicuri din acelea ce alcătuiesc, în anumite medii pariziene, o ciudată stare de spirit în care prostia constituie elementul principal și al cărei merit stă îndeosebi în gest sau în rostire
își poetizează existența prin simplul joc al imaginației și ajng nenorociți sau triști prin răsturnarea planurilor ce nu trăiau decât în neînfrânatele lor dorințe; dacă n-ar fi neștiutori și sfioși, ordinea socială ar fi imposibilă
Cu mânia rece a unui om care e sigur că o să triumfeze într-o zi, Eugene primi privirea disprețuitoare a servitorilor
Când ataci ceva în ceruri, trebuie să-l țintești pe Dumnezeu
Inima noastră e o comoară: golește-o dintr-odată și ești ruinat
După ce au stors bine lămâia, fetele au aruncat coaja la gunoi.
se afla încă sub vraja crezurilor tinerești și abia azi primea botezul focului pe câmpul de bătaie al civilizației pariziene
Ceea ce i s-a întâmplat și celei mai drăguțe femei cu bărbatul pe care îl iubește nespus; dacă îl plictisește cu dragostea, el pleacă, făptuiește mârșăvii doar să scape de ea.
Cu cât vei fi mai calculat, mai rece, cu atât vei ajunge mai departe
purtându-se ca un diplomat în zămislirea planurilor, ca un oștean în executarea lor
Lumea este o mocirlă, să încercăm să rămânem la suprafață.
Ia aminte, nu vei fi nimic în lumea de aici dacă nu vei avea o femeie să-ți poarte de grijă. Ea trebuie să fie tânără, bogată, elegantă
Vei ști atunci ce este lumea: o adunătură de păcăliți și de pungași
s-a întâmplat cu el ceea ce se întâmplă cu toți oamenii care nu au decât aptitudini limitate: mediocritatea i-a salvat
unul dintre acei dolibani parizieni, tari numai în prostia lor
căile întortocheate nu duc la nimic măreț
O femeie trebuie să simtă destulă plăcere în a suferi pentru ființa iubită
nu e oare o partidă frumoasă să joci de unul singur împotriva tuturor și să ai noroc?
Am onoarea să-ți atrag luarea-aminte, în plus, că în Franța nu sunt decât douăzeci de procurori generali, în timp ce aspiranți la acest grad sunt douăzeci de mii, printre care se întâlnesc și tot felul de caraghioși, gata să-și vândă propria familie doar ca să urce cu o treaptă
O grabnică îmbogățire, iată problema pe care caută s-o rezolve în clipa de față cincizeci de mii de tineri, aflați cu toții în situația dumitale
Știi cum își croiește drum lumea aici? Prin strălucirea geniului sau prin iscusința corupției
Dacă vrei să te căpătuiești cât mai grabnic, trebuie să fii de pe acum bogat ori să pari că ești.
Iată viața așa cum este. Nu e mai arătoasă ca o bucătărie, duhnește la fel de tare și trebuie să-ți murdărești mâinile dacă vrei să gătești ceva de-ale gurii; numai că ai grijă să te speli bine după aia: aici e toată morala vremurilor noastre
Eu sunt un mare poet, dar nu-mi scriu poeziile; ele constau din fapte și sentimente
Dacă izbutesc, nimeni n-o să mă întrebe: "Cine ești?" Voi fi domnul Patru-Milioane, cetățean al Statelor Unite
Andrei Glingeanu's notes and thoughts. You should follow him on Twitter, Instagram or contact via email. The stuff he loves to read can be found here on this site or on goodreads. Wanna vent or buy me a coffee?